Coca Cola... de unde si pana unde?

Coca-Cola... de unde si pana unde?

Unora dintre noi, care calatoresc prin lume, le place sa faca paralele de genul - in cutare tara, "Coca Cola e mai dulce ca la noi" sau, dimpotriva, "mai acrisoara" ba e mai concentrata ba mai aromata. Dar, unanim, se spune ca "la noi e mai acidulata".
Bine, dar unde poate fi bauta ADEVARATA Coca Cola?
Se pare ca acest lucru a fost posibil in Atlanta, Georgia, SUA, in 1885, cand un laborant al doctorului John Steth Pemberton (1831- 188 i-ar fi oferit unui pacient un pahar de sirop Coca-Cola dizolvat cu sifon. Acesta ar fi spus "mmm, delicios.. ", dand astfel girul celei mai celebre bauturi racoritoare din epoca industriala. "Excelent" - a venit apoi verdictul celor de la lacob's Pharmacy, care au achizitionat in 1886 primul bidon de sirop concentrat, in scopul de a vinde Coca-Cola carbogazificata "la draft", cu 5 centi paharul.
"Delicious and refreshing" sunt atributele cu care a fost publicizata de la inceput noua bautura si care constituie definitia ei pana in zilele noastre.
Dr Pemberton, medic si chimist, comercializa inca dinainte un vin tonic avand la baza extract de coca, asa-zisul Pemberton's French Coca Wine. Se spune ca dr Pemberton isi prescria vinul sie insusi, ca remediu pentru dependenta de morfina pe care o capatase in urma ranilor suferite in 1865, in timpul Razboiului de Secesiune (in care luptase ca locotenent-colonel de cavalerie, de partea confederatilor). Prohibitia alcoolului declarata in Atlanta in 1885 il obliga pe inventivul doctor sa gaseasca o formula alternativa pentru vinul sau tamaduitor. Bautura avea sa fie numita Coca-Cola , dupa numele ingredientelor principale extractele de frunze de coca (stimulent) si de nuca de kola (sursa de cofeina). Noua combinatie parea sa intruneasca mai multe efecte, benefice Dr Pemberton isi lauda descoperirea ca fiind nu doar un stimulent eficient in combaterea dependentei de morfina, ci si ca un remediu pentru dispepsie, neurastenie, dureri de cap si impotenta... Pe langa bautura carbogazoasa, Pemberton continua sa vanda in farmacie siropul concentrat de Coca-Cola ca remediu pentru stari de voma si tulburari stomacale minore. Se pare ca John Pemberton nu a fost prea convins de succesul bauturii sale ca suc racoritor. In anii urmatori va vinde brevetul de fabricare mai multor producatori, dintre care Asa Griggs Candler va ramane din 1888 unic producator si imbuteliator si, din 1892, unic detinator al marcii (prin The Coca-Cola Company).
Noi restrictionari prohibitive ale formulei originale de Coca-Cola aveau sa survina in 1891, cand este redusa concentratia de cocaina (din frunzele de coca), si, succesiv, in 1904, cand se recurge la folosirea exclusiva in fabricatie de fru "stinse" de coca (non-narcotice), tratate in acest scop printr-un proces chimic anume.
Coca-Cola le va datora de acum incolo frunzelor de coca doar efectul tonic-stimulator, nu si pe cel atenuator de dureri care l-au impins pe dr Pemberton sa-si perfectioneze licoarea ca o alternativa mai blanda si mai naturala a morfinei.
Azi, in plina epoca de avant al nutritionismului, cand Coca-Cola este tot mai mult asociata cu chimicalele si preparatele junk food, cu obezitatea precoce si diabetul zaharat, merita sa ne amintim ca aceasta bautura a fost la inceputuri un medicament naturist!
Si merita sa ii ascultam pe medicii mai putin incrancenati - dintre care nu putini pediatri - care ne recomanda Coca-Cola ca tonic si antidepresiv usor (evident, daca e consumata cu moderatie)!